Ah, e viata!
O viata am si-aceea-i plina de durere,
Oriunde sunt si orice fac,
Nu vad si nu aud, decat chipul-ti si vocea
Ce straluce de iubire...
Dar ce trist, c-aceasta amagire
Nu e decat un strigat de durere, de-ajutor,
Ce-a devenit in inima-mi pustie
O dulce, calda, poveste de amor.
Oare de ce nu pot sa sting aceasta flacar-arzatoare,
Ce pieptu-mi arde pana la dureroasa-mi disperare?
Ce mi-ai facut de nu te pot uita,
Incat cu lacrimi mari de sange
Caut in intuneric, o raza ce ma va binecuvanta?
Unde esti tu raza salvatoare,
Speranta mea in viitor?....
Arata-te si reinvie-mi sufletul
Ce trist el s-a facut strigoi.
...si simt cum din adancul golului intunecat,
O voce calda urca, cu grija si incet, ... atat de-ncet! ...
Cu nerabdarea mea o zgariu, incerc sa o apuc,
iar ea cu bunatatea chinului ce l-a avut,
Accepta toate astea si iarta tot ce i-am facut.
Cine esti tu oare, speranta luminata?
De unde te cunosc, de ce tu ma ajuti?
Se uita la mine si-mi zambeste
Si-o voce calda, dulce, vie, aud in sufletu-mi uscat:
"Iubeste, iarta si vin-o dupa mine."
Ma uit la el cu ochii mari si umezi,
Incet, usor, il vad si-l simt tot mai puternic...
Vai, e plin de rani, de sange ce-i curge-n valuri mari!
Uite, privind spre el cu teama si durere, peste durerea din trecut,
S-a rupt o rana a mainii drepte,
Din care sange-i curge acuma, ne-ntrerupt.
Oh, Doamne, ce-am facut?
Tare ingrozita, ma uit in ochii lui...
Si ce vad?
Multimi de raze de lumina, purtand pe unda lor iubirea,
Patrund incet, cu grija si blandete, in sufletul intunecat.
Iar din rana lui, rana mainii drepte,
Simt cum ii curge-n mine sangele...
Oh, ce fericire, durerea si chinul din mine au murit.
Ma simt atat de libera, usoara si plina de iubire,
Ca-mi vine-acum sa zbor, sa zbor ... spre infinit!
Scaldata in lumina, cu bucurie-n suflet si ochii inlacrimati,
Ma uit spre sursa de iubire ce viata ea mi-a dat,
Dar unde-i?
In locul ei e-o raza, ce straluce cu putere
Si-o voce, parca, aud venind din ea.
Ah, acuma inteleg ce-a fost si ce s-a intamplat.
Speranta luminata ce aparea in clipa cea mai grea,
Era a lumii suflet, Isus Mantuitorul nostru,
Era insasi viata ce palpaie neincetat
Chiar si-n locul cel mai negru, mai adanc si ne-ndurat.
Oh, suflet slab si zbuciumat,
Priveste-n ochii Lui, adanc si ne-ncetat.
Deschide-te si-accepta ale Lui rani, oricat ar fi de mari.
Ti-e frica? De ce? Ca te simti tu vinovat?
Caieste-te si cere-I ajutor, ca-n sufletu-ti murdar,
Pacea, fericirea si iubirea sa isi faca pentru totdeauna loc.
cu contul de pe google am reusit sa ma leg ca sa comentez.
RăspundețiȘtergereinteresante poezii.
dar de ce vrei sa-ti aduci aminte? nostalgia, bat-o vina!
Privind la acele dureri, la cum am reusit sa trec peste problemele existentiale, acum ma ajuta mult...sunt intr-o situatie destul de grea.
RăspundețiȘtergerePe langa aceasta, acum vad cu alti ochi acele experiente si .... imi readuc zambetul pe buze. :)
Multumesc pentru comentariu, dar, te rog, imi spui ce ti se pare interesant? Mi-ar placea sa vad si prin "alti ochi" aceasta poezie ....... eu nu pot sa fac abstractie de trairile mele de atunci, nu pot sa fiu obiectiva.
Am spus ca e interesanta numai ca sa reduc tot comentariul la un singur cuvant.
RăspundețiȘtergereCe vad eu printre randuri? Inteleg ca aceasta ar putea fi un moment din viata ta pe care ai simtit nevoia sa-l descrii din cauza unei deceptii avuta in dragoste.
Se vede treaba ca pentru tine scrisul reprezinta o supapa de refulare a durerii pentru ca tu cautai o alinare la durerea pe care o aveai.
Pe de alta parte e demonstrat stiintific ca o durere nu o mai simti in momentul cand alta durere mai mare ii ia locul.
Poate ca tu nu-ti dadeai seama, nu erai constienta de acest lucru atunci dar, inconstient, cautai sa gasesti un exemplu mai dureros ca al tau si, in acel moment numai chinurile Mantuitorului ti se pareau mai mari, de aceea ai facut aceasta alaturare, iar aceasta a reusit sa-ti aline tie suferinta.
Apropo, nu era nevoie sa-i spui numele, se intelegea ca despre El vorbesti.
Titlul e bine ales deoarecce pentru mine are dublu inteles. Cand l-am citit la inceput, inainte de a citi poezia, eu l-am inteles ca o suparare gen “mama ei de viata!”. Dupa ce am citit poezia, titlul avea o cu totul alta semnificatie. Acum mi se pare o impacare, o resemnare a ta.